Dermatita: cauzele ei, simptome, si cum o tratam

Dermatita at0pică sau Eczema este o afecțiune inflamatorie a pielii, caracterizată prin apariția eritemului (inrosirea pielii), a crustelor, si a pruritului (senzatiei de mancarime). Ea afecteaza atat copii, cat și adulții.

Ce este dermatita

Dermatita at0pică sau eczema este o afecțiune inflamatorie cronică a pielii (care poate fi avea si cauze ereditare) și care afectează în principal copiii dar si adultii. Pielea afectata este uscată, iar funcția de barieră este slăbită. Unii alergeni pot pătrunde adânc în piele și pot cauza inflamații. De aici rezulta si o senzație intensă de mâncărime, care afectează somnul și calitatea vieții. Dermatita at0pică necesită un tratament specific în timpul erupțiilor și o atenție deosebită privind rutina de îngrijire zilnică.

Care sunt cauzele aparitiei dermatitei

Există o serie de factori implicați în apariția dermatitei at0pice. Aceștia sunt reprezentați de bagajul genetic, factorii de mediu, dar și factorii imunologici.

Dermatita at0pica apare in urma interactiunii complexe intre factorii genetici si factorii de mediu. In ADN-ul persoanelor cu dermatita at0pica are loc o modificare a genei ce codifica filagrina, o proteina necesara functiei de bariera a pielii.

Datorita acestui „defect” al functiei de bariera al pielii, persoanele cu dermatita at0pica sunt susceptibile la iritatii provocate de:

• factori genetici – aproape 70% dintre pacienti se confrunta cu aceasta afectiune pentru ca au un istoric familial de boli alergice
• alergeni alimentari – peste, oua, lactate, soia, alune, fructe de mare
• factori climatici – razele soarelui sau temperaturi extreme
• factori de contact – cum ar fi agentii de curatare ce contin alcool, parfumuri, detergenti sau sapun dur, ori metale si alte materiale din bijuterii si podoabe
• folosirea materialelor sintetice
• stres emotional sau un sistem imunitar deficitar

Care sunt simptomele dermatitei?

Principalul simptom este mâncărimea, de intensități variabile, care determină copilul să se scarpine, chiar și în somn. Pe piele apar modificări ca urmare a scărpinării și suprainfectării, iar copilul prezintă semne de oboseală și iritabilitate.

Zonele cel mai frecvent afectate sunt fața (obrajii) și pielea de la nivelul articulațiilor de la coate și genunchi, precum și încheieturi și gât, însă eczema poate interesa orice regiune a pielii. Alte forme de manifestare ale eczemei at0pice includ zone inflamate de mărimea unei monede la nivelul membrelor (eczemă discoidă), și numeroase umflături mici, care apar în jururl foliculilor de păr (model folicular).

Pielea devine roșie și uscată, adesea cu urme clare de zgârieturi (însoțite de sângerare) datorate scărpinatului intens. În puseele de activitate, pielea afectată poate fi acoperită de vezicule, care prin spargere, elimină conținutul lichid și lasă pielea zemuindă. În timp, ca urmare a episoadelor repetate de dermatită at0pică, pielea se poate îngroșa (lichenificare), iar acest lucru poate intensifica pruritul (mâncărimea).

Diagnosticul dermatitei de contact

Diagnosticul dermatitei at0pice este in general clinic si se bazeaza atat pe aspectul leziunilor dar si pe anamneza (totalitatea informatiilor pe care medicul le ia de la bolnav si insotitorii acestuia pentru a le utiliza in vederea stabilirii diagnosticului).

Uneori, datorita morfologiei si distributiei variabile a leziunilor poate necesita o biopsie cutanta.

In cazurile in care o biopsie clasica nu este dorita/facila este posibila si o biopsie virtuala, care poate deosebi dermatita at0pica de alte afectiuni inflamatorii cutanate.

Analizele de laborator recomandate pentru diagnosticarea dermatitei at0pice la adult sunt reprezentate de catre:

• Testarea cutanata Patch;
• Testarea sensibilitatii la pneumalergeni;
• Teste serologice pentru determinarea valorilor IgE total si specific anumitor alergeni;
• Hemoleucograma pentru numaratoarea eozinofilelor;
• Cultura cu antibiograma de la locul leziunii pentru depistarea tulpinilor de Staphylococcus aureus secretor de toxina A;
• Cultura fungilor cu antifungigrama pentru identificarea Malassezia sympodialis, levura specifica pentru dermatita at0pica;
• Biopsie cutanata pentru examinare histopatologica (elimina alte afectiuni cu simptome similare cum sunt psoriazisul, dermatita seboreica, pitiriazisul versicolor).

Tratamentul dermatitei

Tratamentele pot varia de la medicamente prescrise de dermatologi (in cazul in care inflamatia devine serioasa si este insotita de febra, prurit foarte puternic sau se extinde) pana la produse de ingrijire din categoria dermato-cosmeticelor sau a cosmeticelor profesionale si schimbari ale stilului de viata.

Poate fi nevoie uneori, mai ales in cazul cronicizarii, de o colaborare intre medicul dermatolog, alergolog si pacient, astfel incat tratamentul adoptat sa obtina rezultate optime. Foarte importanta este identificarea si reducerea expunerii la factorii declansatori ai dermatitei.

Tratamentul acestei afectiuni are ca rol ameliorarea simptomelor. In majoritatea cazurilor simptomele se atenueaza odata cu trecerea timpului, dar ea se mentine la 5-10% din adulti, in anumite contexte favorizante. Din pacate, nu exista un tratament curativ.

Ce recomanda expertii

Expertii recomanda o rutina de ingrijire a pielii la domiciliu, evitarea bailor si dusurilor foarte fierbinti, sau a temperaturilor si umezelii crescute in casa.

Specialistii dermatologi atrag atentia asupra retinerii de la scarpinat care doar creste iritatia, si recomanda aplicarea unor creme care au actiune atat emoliente cat si calmanta si anti-inflamatoare, precum Dermatocalm. Se recomanda aplicari de atatea ori de cat este nevoie pentru a mentine pielea hidratata.

Este imperios a se evita factorii declansatori identificati, alergenii cunoscuti, si expunerea la conditii meteo extreme.

Uneori este nevoie de tratament local, cu corticosteroizi de diverse potente, sau in cazurile severe, care afecteaza destul de mult calitatea vietii, de tratament sistemic.

Medicamentele cu administrare orala de tipul corticosteroizilor sistemici, antihistaminicelor sau antibioticelor/antifungicelor, sunt rezervate situatiilor mai severe, complicate cu infectii bacteriene sau fungice si doar sub supravegherea si la recomandarea expresa a unui medic specialist.